19 mai, Ziua Mondiala Impotriva Hepatitei

19 mai, Ziua Mondiala Impotriva Hepatitei

19 mai 2008, Ziua Mondiala Impotriva Hepatitei.

La propunerea Organizatiei Mondiale a Sanatatii si a altor foruri stiintifice internationale, ziua de 19 mai a fost declarata Ziua Mondiala Impotriva Hepatitei.

De ce tocmai acestei infectii i-a fost dedicata o zi speciala? Iata cateva cifre care ne pot informa cu privire la amploarea deosebita pe care bolile provocate de virusurile hepatitice au capatat-o in ultimii ani.

Hepatitele reprezinta o problema serioasa de sanatate publica la nivelul intregului glob, o amenintare din ce in ce mai serioasa la adresa omenirii.

La nivel global 500 de milioane de persoane sunt infectate cu virusul hepatitic C sau B, majoritatea acestora fara a sti ca sunt infectati.

Asta in conditiile in care Hepatita C este de 10 ori iar Hepatita B de 100 de ori mai contagioasa decat infectia cu HIV. Iata deci, ca pe masura ce omenirea progreseaza in ceea ce priveste mijloacele de despistare si diagnostic medical, apar noi si complexe provocari.

Cum arata, cum se comporta, ce determina virusurile hepatitice?

Virusul hepatitei B (VHB) se poate transmite prin contactul direct atat cu sange si derivate de sange cat si cu anumite fluide biologice, cum ar fi saliva, sperma sau laptele matern, toate acestea putand fi caile de transmitere a infectiei.

Cele mai frecvente modalitati de transmitere sunt insa de la mama la copil (denumita si transmitere verticala), de la o persoana la alta prin contact sexual neprotejat, prin transfuzia cu sange si derivate de sange infectate si prin folosirea in comun de echipament de injectare contaminat (in cazul consumatorilor de droguri injectabile - CDI).

In cele mai multe cazuri infectia cu VHB nu are simptome clare sau nu se manifesta clinic deloc.

Daca totusi aceste simptome apar, cele mai frecvente sunt: oboseala, anxietatea, senzatia de greutate in hipocondrul drept, pierderea apetitului, icter, greata si voma, dureri musculare difuze, prurit.

In prezent in lume traiesc peste 400 de milioane de persoane infectate cu VHB. Spre deosebire insa de hepatita cu Virus C, pentru virusul B exista un vaccin creditat cu o rata de protectie de 95%.

Iata de ce vaccinarea cat mai timpurie impotriva hepatitei B ofera sansa unei vieti neumbrite de aceasta infectie.

Tot in comparatie cu hepatita C, infectia cu VHB cronicizeaza si genereaza mult mai rar cancer hepatic sau ciroza.

Din pacate insa exista portajul cronic de virus, fara nici un simptom aparent care sa sugereze acest lucru si care expune la infectie un numar important de persoane.

In ceea ce priveste Hepatita cu virus C (VHC), in Europa traiesc 8,9 milioane de persoane infectate cu acest virus.

Nici Romania nu a scapat, din pacate, de acest flagel. Datele statistice comunicate de catre forurile de supraveghere epidemiologica din tara noastra arata faptul ca numarul de cazuri noi inregistrate anual este in crestere.

Hepatita C reprezinta infectia virala a ficatului, provocata de catre Virusul Hepatitic C (VHC). Agentul sau etiologic a fost identificat abia in 1989, acesta descoperire ducand la intelegerea rolului sau primordial de a cauza hepatita post-transfuzionala si tendinta sa cunoscuta si crescuta de a croniciza.

VHC este un virus ARN, din familia Flaviviridae, caracterizat printr-un indice de mutageneza (rata de mutatie a genomului viral, ceea ce provoaca schimbari in structura virusului) foarte ridicat (80%), acest fenomen putand explica si persistenta sa indelungata ca si generarea hepatitei cronice intr-un numar crescut de cazuri.

La nivel mondial se estimeaza ca 170 de milioane de persoane (3% din populatia globului) sunt infectate cu VHC, dintre care 3 pana la 4 milioane cazuri noi, inregistrate in fiecare an.

Din nefericire, cazurile de hepatita cu VHC au un risc crescut de a dezvolta ulterior cancer hepatic sau hepatita cronica.

Prevalenta acestei infectii este mai mare in Africa, Regiunea mediteraneana si Asia decat in Europa. In conditiile epocii moderne in care deplasarea populatiei la distante mari fata de aria natala, atat in scop turistic cat si ca fenomen de migratie, genereaza iata expuneri suplimentare, de care trebuie sa tinem cont permanent.

Principalele cai de transnmitere ale VHC sunt:

  • in principal prin sange si anumite derivate de sange, administrate prin transfuzie;
  • utilizarea in comun de instrumentar contaminat sau ace de seringa contaminate ( de exemplu in cazul consumatorilor de droguri injectabile);
  • transmiterea verticala sau sexuala sunt posibile, desi frecventa lor este mai redusa;
  • alte cai de transmitere sunt cele legate de practici sociale, culturale si comportamentale, cum ar fi: piercingul, circumcizia, tatuajul, toate efectuate in conditii nesterile;

HVC nu se transmite prin stranut, imbratisare, tuse, apa, alimente, utilizarea in comun a unor obiecte de uz cansnic.

Atat in tarile dezvoltate cat si in cele in curs de dezvoltare un grupuri considerate cu risc crescut de infectare cu VHC sunt consumatorii de droguri injectabile, hemofilicii, pacientii dializati sau transfuzati cu sange neverificat epidemiologic, persoanele cu parteneri sexuali multipli si cu relatii sexuale neprotejate.

Peste 90% dintre persoanele cu infectie cronica cu VHC care traiesc in tarile dezvoltate sunt actuali sau fosti consumatori de droguri injectabile sau care au primit sange neverificat.

In multe dintre tarile in curs de dezvoltare la popoarele care practica anumite ritualuri de scarificare sau circumcizie riscul este crescut, daca acestea utilizeaza instrumentar nesteril.

In cazul infectarii cu VHC, perioada de incubatie variaza intre 15 pana la 150 de zile! In perioada acuta a infectiei, daca este aparenta clinic cele mai frecvente simptome sunt icterul si fatigabilitatea.

Cu toate acestea formele aparente clinic reprezinta un procent scazut, de numai 30-40%.

80% dintre persoanele infectate vor dezvolta infectie cronica cu acest virus, dintre aceste cazuri 10 pana la 20% complicandu-se cu ciroza. Dintre persoanele infectate cronic de peste 20-30 de ani, frecventa de apartie a cancerului hepatic este de 1-5%, fara a fi cunoscuta modalitatea prin care VHC provoaca acest tip de cancer.

Din pacate nu exista un vaccin eficient pentru infectia cu VHC . De asemenea, costurile tratamentului pentru hepatita cronica cu VHC sunt mult prea mari pentru majoritatea persoanelor care traiesc in tari in curs de dezvoltare.

Din acest motiv accentul deosebit este pus pe prevenire, mai ales in ceea ce priveste grupurile cu risc crescut (de ex. CDI).

Iata o serie de motive pentru care putem considera infectiile cu virusurile hepatitice drept o amenintare la adresa sanatatii noastre.

Ne putem proteja, ne putem apara numai daca suntem informati si numai daca, impreuna cu autoritatile sanitare care coordoneaza sanatatea publica putem gasi cele mai eficiente modalitati de a stopa aceasta epidemie.

Ne alaturam si noi deci celor care astazi, 19 mai, sarbatoresc in intreaga lume Ziua Mondiala Impotriva Hepatitei, sperand ca stiinta medicala va progresa in scurt timp suficient pentru a transforma si aceasta boala intr-una perfect curabila si controlabila.

Informatii si noutati despre infectiile cu virusurile hepatitice gasiti pe site-ul SANOHEP - Asociatia pacientilor inregistrati cu boli hepatice din Romania www.sanohep.gdd.ro sau pe site-ul Asociatiei Europene a pacientilor cu boli hepatice www.elpa-info.org (site in limba engleza).